Bluebutterfly

Un vant rece, un cer cu nori...
Sunt aici in trup, dar prea departe in gand...
Prin tine am aflat ce inseamna sa adori, sa doresti sau sa iubesti... prin tine... cu tine... pe tine...
Mereu inchisa intre patru ziduri negre, m-am indepartat de oameni si am uitat de viata exterioara. M-am cautat pe mine, dar tot ce am gasit au fost dorintele mele pentru ceilalti.
Dar din pamantul pe care ma zbateam am ridicat ochii si te-am privit. Ai stiut sa ma aflii si iata-ma acum capabila sa infrunt si vantul pentru tine...
Pentru prima data simt c-am fost patrunsa... ca m-ai patruns...
Am ascuns in mine pana si propria dorinta de viata. M-am baricadat cu taceri lasand impresii fade, dar iata ca ...

Ce-ar fi daca amandoi Ne-am gandi in acelasi timp La a face acelasi lucru? Coincidenta? Poate Dar daca ceea ce am gandit Ne-a adus aici? Daca am gandit de mai multe ori Acelasi lucru Si astazi ne aflam aici? Coincidente? Cu siguranta nu Caci nu-mi pot imagina Coincidenta ca vina De a avea acum in mine Bucuria de a fi cu tine

Imi doresc tare mult sa imi fii acum alaturi si parca te simt. Trag aer in piept, un aer rece ce-mi aminteste cat de tarziu e, dar eu te simt in mine.
Parca aerul ce si tu il respiri e acum in mine si ma doare. Ma doare sa te simt , dar sa nu te am aici.
Visul... o buna modalitate de a ma amagi ca pot trai ceva imaginat, dar in final o alta dezlantuire necontrolata a fabulosului si a unui creier impartial activ.
Sunetul ... ah, sunetul... amagire a centrilor nervosi... efect pavlovian al unei experiente trecute traite.

Si atunci nu-mi ramane decat... noaptea... limpede, rece, intepatoare...
...

As vrea sa iti multumesc Sa iti multumesc pentru fiecare mangaiere, pentru fiecare sarut, pentru fiecare imbratisare M-ai facut sa simt si sa ma bucur, sa vad si sa inteleg, sa aud si sa surad M-ai facut sa iubesc o lume, o viata, un om Si de aceea-ti multumesc pentru fiecare zambet, pentru fiecare privire, pentru fiecare cuvant Esti ceea ce m-ai facut sa devin mai mult decat un om, un suflet

Era o zi usor innorata. Ma asezasem pe o banca in parc si deschisesem palmele asteptand ploaia.
Priveam pasarile flamande cum mancau din oamenii din jurul meu s-apoi plecau...

In palma mea se aseza o pasare ciudata, stearsa, dar interesanta... Nu aveam nimic de oferit si cu toate astea s-a asezat in palma mea... M-a privit duios. Am indragit-o. I-am dat libertate. Se intorcea mereu la mine... Intr-una din zile s-a asezat chiar sa-mi asculte inima si am lasat-o. Mi-a infipt o floare acolo.
Era o placere sa o vad... dar intr-o zi... nu s-a mai intors...

Nu dupa mult timp in cealalta mana s-a asezat o alta pasare...
Orbita de durerea ce o simteam pentru cea c...

Mergand prin parc am intalnit intamplator ceea ce la inceput am crezut a fi un desen. Uitandu-ma mai bine am descoperit o declaratie de dragoste. Era un pic cam stearsa si am incercat sa o deslusesc.
M-am instristat mai apoi, gandindu-ma daca cel caruia ii era dedicata a avut ocazia sa o citeasca. Probabil ca nu. Nu era semnata, ceea ce inseamna ca nu dorea sa stie cine a scris si catre cine.
Pacat... sa iubesti atat si sa fii nevoit sa ascunzi... sau sa lasi in mainile soartei gandurile tale catre cel...

Trecut-am intr-un taram de foc cu primejdii la tot pasul si te zaresc la capatul drumului meu si ma rog de tine asteapta-ma Tremurat-am in fiecare loc cu frica-mi era glasul si mi-am amintit de visul meu si ma gandesc la tine asteapta-ma Visat-am, dar n-am cedat deloc cu sete priveam ceasul si ma gandeam la idolul meu si ma incred in tine asteapta-ma

Mi-e dor de dor, mi-e dor sa mor Mi-e dor sa fiu iar om Mi-e dor sa iti zambesc senin Mi-e dor sa te privesc ore in sir Mi-e dor sa fiu iar om Mi-e dor sa fiu copil Mi-e dor sa cant si sa ma joc Mi-e dor de-o-mbratisare langa foc Mi-e dor sa fiu copil Mi-e dor sa ma nasc din nou Mi-e dor sa plang Mi-e dor de crang Mi-e dor sa ma nasc din nou Mi-e dor de dor, mi-e dor sa mor

Cum sa pot vorbi
cand buzele imi sunt cusute
cu greselile ce le-am facut?...

Cum sa pot privi
cand ochii imi sunt inchisi
de frica sa nu vada ca ai plecat?...

Cum sa pot asculta
cand nu mai stiu sa aud
decat sunetul glasului tau?...

Cum sa pot trai
cand ma simt fara de vlaga
incatusata in celula vietii?...

Cum sa pot uita
cand mintea imi e indragostita
de tot ce acum este trecut?...

Cum sa pot visa
cand pana si cerul plange
Intr-un oras ce a uitat de oameni?...

Sunt intrebari fara raspuns.
Nu pot face nimic.
Nici inima nu ma mai vrea...
Si e tarziu... si lupta e in zadar...
Respir... e de ajuns......

Numai de as avea curaj Sa vin sa iti zambesc Numai de as avea curaj Sa te imbratisez Numai de as avea curaj Doua cuvinte sa-ti rostesc Dar uite ca nu am Asa cum n-am avut nicicand Si din nou ganduri strang Sperand ca macar un vis Sa citeasca ce am scris Si sa imi implineasca Cu pulbere albastra De eu am credinta Umila mea dorinta