Bluebutterfly

Dumitru Oana http://dumitruoana worpress com

Iata una dintre cele mai recent enervante intrebari: “ Ce citesti?”

Te aflii cufundat in lectura, fra sa dai importanta sau sa realizezi mediul inconjurator si de-odata , cu o voce vadit ridicata in volum, apare aceasta intrebare.

Primul simptom se releva prin a-ti simti ceasul inimii in tample. “Nu vede ca eram in lumea mea? Nu vede ca deranjeaza?”

-Citesc o carte, nu se vede?, raspund cu un suras in gand.

“Poate asa isi da seama de deranj."

-Ce carte?

“Si fraierul insista…”

-Cutare carte; cedez pana la urma…

-A.

“A?A?Pentru un handicapat d...

Articole noi gasiti pe noul meu blog http://dumitruoana wordpress com/

Ea



Am fost odata ca niciodata, intr-un indepartat taram, eu.
Viata mea e cat se poate de simpla, existenta necunoscuta a unui om normal.
Povestea mea insa, abia cum incepe, caci ceea ce urmeaza sa fac merita povestit.
Sa va relatez insa cateva evenimente trecute, sa fiu mai pe inteles.
Cu mult timp in urma, circa patru ani, am cunoscut-o pe Ea, numele ei nu are importanta decat pentru mine, asaca nu are rost sa il fac stiut.
Ne-am cunoscut intamplator, intr-o zi oarecare, printr-un prieten comun. Nu credeam ca am sa o revad intentionat dupa acea zi, insa, iata-ma din nou intalnind-o, la scurt timp, intr-un parc.
Am privit-o cateva minute, fascinat fiind de aten...

Intreaba-ma de ce exist si am sa-ti raspund ca nu stiu inca...
Intreaba-ma de ce ma aflu aici si am sa-ti raspund ca nu stiu inca...
Intreaba-ma ce simt si am sa-ti raspund ca totul si nimic...

Viata mea nu are importanta. Sunt un graunte, intr-o lume de nisip.
Te intrebi totusi ce scop avem. Niciunul am sa-ti raspund, dar nu te intrista.
Nu ai nevoie de un scop catre intreg pentru a putea trai. Iti este de ajuns sa-ti fii unicul scop.
Tot ceea ce crezi ca reprezinta viata este doar o realitate transformata de propria-ti imaginatie, de gandul tau intr-o iluzie palpabila.
Si oare nu e mai placut un vis frumos in locul unui cosmar?
Esti stapanul vietii tal...

Citeste mai departe

Imi placi... Imi place felul cum zambesti, imi place seninatatea chipului tau, imi place copilul din ochii tai, imi placi...
Ma faci sa vreau sa te privesc si sa ma bucur de fiecare data cand iti intalnesc ochii...
E un sentiment incontrolabil, aproape inconstient, caci de multe ori ma trezesc reactionand dintr-un instinct necunoscut...
Mi-e greu sa-mi recunosc o oaresce atasare de un alt suflet. Imi redescopar vulnerabilitatea si nu stiu daca sunt pregatita pentru asta.
Continui insa sa ma bucur de privirea ta, sperand ca ea va fi acolo si in urmatoarea zi si in ziua ce ii va urma...Caci tu esti... copilul pe care il plac... omul ce mi-a devenit drag......

Intru totul ma acoperi Ma invelesti cu tine Stii mereu sa ma descoperi, Stii sa ai grija de mine Esti aerul ce il absorb, Esti aburul ce imi da tremur, Esti sentimentul de ochi orb, Trezit de al luminii murmur Esti bucuria din spatele fiecarui nor, Esti lumina si intunericul lumii, Esti fericirea ce iese prin orice por Al omului vis, esti zambetul vietii Privindu-te ma linistesc, Amintindu-mi ca traiesc Pe-acest Pamant mereu Ocrotita fiind de cerul meu

Zilnic ne drogam cu aer Introducem in noi cantitatea perfecta pentru a ne satisface simturile printr-o doza numita inspiratie Expiram un drog nociv noua, prelucrat de propriul nostru organism, drogul plantelor, caci si ele se drogheaza cu aer Ciclul continua pana la sfarsitul vietii noastre imbatandu-ne mereu cu euforia respiratiei, jucandu-ne pana la doza perfecta Si astfel devenim dependenti de aer

Soarta ti-o faci singur. Nu ai limite, nu ai tipare. Esti doar tu creand o pagina de viata in fiecare zi.
Asa ca eu aleg sa ma bucur. Sa traiesc si sa ma bucur. Sa am acelasi suflet cald fata de toti, caci stiu ca am fost printre putinii norocosi ai vietii. Am primit un mare dar cand m-am nascut : iertarea. Si atunci ii iert pe cei ce ma influenteaza catre rau, caci ei nu stiu ce inseamna bucuria de a fi om si nici nu vor afla vreodata singuri.
Poate avem incercari in viata, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le asimilam ca necazuri...